vineri, 30 iulie 2010

Valurile vietii (partea a IV-a)

Posted by | |


Rikki se plimba abatuta pe strazi. Era deja dupa-amiaza. Se apropie de casa lui Zane. Era mare si impunatoare, nu ca a ei...
-U-u! Rikki! Ce face iubita? Vino si stai si tu cu mine! o intampina Candy, iubita lui Harrison Bennett.
-Buna, Candy, marai Rikki, gandindu-se ca ii vine sa vomite de la atata roz.
-Da' ce-ai patit? Ia spune tu la mama...
-Nu am nimic. As vrea putina apa.
-Da' de ce sa bei apa cand uite ce mojito am aicea? rase Candy intinzandu-i un pahar mare.
-Mersi...
Dupa o pauza jenanta, Rikki deschise gura:
-Zane e acasa?
-Nu. De ce? Vrei sa-l vezi?
-Nu neaparat...
-Aaaaa, am uitat! Voi sunteti impreuna; ce pereche frumoasa de porumbei...
-Nu mai suntem impreuna! scrasni Rikki printre dinti, abtinandu-se sa nu-i dea foc la parul plin de fixativ.
-Vaaaai, dar ce rau imi pare! Da' cum s-a-ntamplat?
-Nu vreau sa vorbesc despre asta. Mersi pentru suc.
-E cocktail, dar esti sigura ca nu vrei sa mai stai? Putem sa ne facem unghiile...
-Da, sunt sigura. La revedere.
-Pa, scumpa.
Si Rikki pleca din nou pe strazi, fara sa se mai uite in urma.

Cleo si Lewis coborara in sufragerie, pe cand Zane veni spre ei stergand o cana si purtand un sort.
-El de ce e aici? ii intreba pe cei doi.
-Lewis a venit ca sa ne ajute.
-Nu prea cred. Dar e binevenit sa coopereze, spuse el, dandu-si jos sortul.
-Oricum nu aveam de gand sa te ajut.

-Lewis! Te rog.
Lewis se uita la Cleo si ea la el. Zane ii privi o secunda, apoi spuse:
-Cleo, imi pare rau daca ti-am facut probleme cu tatal tau. Nu se astepta sa ma gaseasca aici.
-Nu-i nimic, Zane. Mergem?
Zane iesi primul, Lewis se opri o clipa, pentru a-i spune in soapta lui Cleo:
-Mi se pare mie sau l-am auzit pe Zane cerandu-si scuze?
Cleo doar zambi si il impinse usor afara, inchizand usa dupa ei. Incepuse sa se insereze. Nate ajunsese in fata localului Rikki's tocmai cand veneau si cei trei.
Zane dadu mana cu el, in timp ce Nate ii spuse:
-N-am reusit, imi pare rau.
-Ce n-ai reusit.
-S-o fac pe Rikki sa te ierte. M-am intalnit cu ea si...
-Ce-ai facut? De ce ai facut asta?
-Am reusit s-o fac sa planga, zise Nate mandru. Dar Zane ii arunca o privire pe sub sprancene si, dupa ce respira adanc, ii spuse ferm:
-Nu mai intreprinde actiuni din astea de capul tau. Si in viata ta sa n-o mai faci sa planga!
-Scuze, n-am stiut... am crezut ca...
-Ai crezut gresit. Sa incheiem discutia.
-Bine, dar ce i-ai facut localului? L-ai baricadat ca pe un buncar!
-Nu e treaba ta. Mersi pentru ajutor, acum poti sa pleci.
Apoi Zane intra in local, urmat de Cleo si de Lewis.
-Wow, da' te-ai pregatit bine! exclama Lewis. Ai pus si bautura in sticle cu pai, ai acoperit absolut toate geamurile... grozav!
-Vezi, Lewis? zise Cleo mandra. Ti-am spus eu ca putem sa-l credem.
-Degeaba ma credeti voi daca tot nu puteti sa ma ajutati... ofta Zane ganditor, iesind pe terasa cu bratele incrucisate.
Era aproape intuneric. Vazu o silueta apropiindu-se grabita de el, dar nu-si dadea seama cine e.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu