vineri, 30 iulie 2010

Valurile vietii (partea a III-a)

Posted by | |


Lewis veni la Cleo, care ii deschise usa si ii facu semn sa taca. Se uitara amandoi spre sufragerie, unde era Zane, dormind cu ursuletul in brate, iar pe masa - o cana goala.
Lewis facu o expresie furioasa, dar Cleo il lua de mana si il duse la ea in camera.
-Ce cauta el aici? intreba Lewis in timp ce Cleo inchidea usa.
-Pai vrea putin ajutor...
-Eu cred ca si-asa l-ati ajutat prea mult. Si acum vrea sa te atraga de partea lui.
-Lewis, doar nu vrei sa te pui in calea fericirii lui Rikki...
-Nici nu mai stiu ce sa cred. Deja te-a convins. Mai are putin si te va face si pe tine sa-l placi.
-Ce tot spui acolo? Dupa cum te porti, as zice ca de fapt vrei sa fii tu prietenul lui Rikki si ca esti gelos pe el!
-Cleo! Nu este deloc asa. Doar ca nu pot avea incredere in omul asta.
-Ei bine, de data asta chiar vrea sa ne ajute.
-Da? Si de unde stii ca nu e o capcana?
-Cand se trezeste, mergem sa-ti arat.

Rikki si Nate stateau pe nisip, la umbra copacilor. Rikki se uita incruntata la sandale, iar Nate se uita in sus, cautandu-si cuvintele.
-Ai de gand sa vorbesti sau plec? Mai am si alte treburi.
-Care treburi? se uita Nate zambind spre ea. Credeam ca de cand nu mai...
Dar zambetul ii disparu cand Rikki se incrunta la el.
-Scuze. Nu vreau sa fiu nesimtit.
-Atunci zi odata de ce m-ai chemat? Ce era asa de important?
-Pai... ai dreptate, de Zane voiam sa-ti vorbesc.

-Pff... stiam eu, ofta Rikki si dadu sa se ridice. Dar Nate o prinse de mana.
-Nu, vorbesc serios. Macar asculta-ma.
-Bine, dar spune-ti repede discursul si pleaca.
-Rikki... eu nu l-am mai vazut niciodata in starea asta.
-Ce stare? De inconstienta?
-Trebuie sa ma crezi. Eu sunt cel mai apropiat prieten al lui, ne stim de mult si n-a mai fost atat de trist de cand era mic.
-Si cu ce ma incalzeste asta?
-Vreau doar sa stii ca el chiar tine la tine.
-Sigur ca da... Vrei sa te si cred?
-Da, vreau. Pentru ca n-am sa te las sa ii distrugi viata.
-Eu?! Dar pe el il lasi sa mi-o distruga! Halal prieten mai esti!
-Hei, n-am spus ca n-a gresit. A facut destule tampenii, crede-ma, ca atunci cand...
-Hai lasa-ma! Nu-mi spune toate prostiile pe care le-a facut.
-A spus ca prostia asta e cea mai mare. Si ca regreta ce a facut.
-Ce sa zic! Sunt convinsa...
-L-am vazut de dimineata si era varza. Nepieptanat, nespalat, nedormit... E grav, Rikki. L-ai distrus complet.
-Nu-mi pasa. El m-a distrus primul.
-Cum poti fi atat de egoista?
-Dar el cum poate?!
-Rikki, stii ca...
Nate se opri cand vazu ca Rikki avea lacrimi pe fata. Vru sa i le stearga, dar ea ii dadu peste mana, sari in apa si dusa a fost.

-Eu tot n-am incedere in el, Cleo, spuse Lewis in timp ce rasfoia o revista, asezat pe pat.
Cleo veni langa el, isi puse mainile in jurul gatului lui si il linisti:
-Dar in mine ai incredere, nu-i asa?
-Of... bine, dar daca se dovedeste ca a vrut doar sa te pacaleasca si pe tine, n-o sa mai am.

-Mie-mi convine, zise Cleo vesela si-l pupa pe nas.
Chiar atunci se auzira batai in usa si vocea lui Don:
-Cleo, imi zici si mie ce cauta baiatul ala la noi pe canapea?
Cand ii fu deschisa usa, zise:
-Ia uite! Inca unul! Unde te crezi, domnisoara?
-Domnule, nu este ceea ce credeti. Lui Zane ii era rau si eu am ajutat-o pe Cleo sa-l aduca aici.
Don le arunca o privire banuitoare si cobori scarile, spunandu-le:
-Bine, va cred de data asta, dar daca se mai intampla, as vrea sa ma sunati si pe mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu